Discutii generale

Rezumatul sedintei dintre liderii de sindicat si delegatia MAI condusa de ministrul Ioan Rus.




Concluziile şedinţei au fost următoarele:

- Privind unele probleme de management resurse umane:

- Se comentează foarte negativ activitatea structurilor de resurse umane, care se consideră că au în compunere numai privilegiați și nu deservesc oamenii, fiind „prelungiri” represive ale șefilor de unități. Se consideră, de asemenea, că ofițerii fără experiență operativă numiți în funcții la eșaloanele superioare nu înțeleg realitatea din unitățile teritoriale și, de aici, apar măsurile aberante adoptate la acele niveluri.

- Sistemul de derogări a făcut ca situația să degenereze grav, în sensul notorietății situațiilor în care pentru cazuri similare s-au aplicat standarde diferite. Totodată, metoda împuternicirii „sine die” pe post a fost folosită ca armă pentru controlul și ținerea sub ascultare a persoanelor puse în asemenea situații.

- Există percepția că IGPR a dat ordin să nu se mai acorde calificativul FB la evaluările anuale, invocându-se faptul că, oricum, acesta nu-i afectează pe polițiștii care urmează să fie avansați în gradele profesionale (ceea ce este real). Problema este că polițiștii apreciați cu Bine nu se mai pot înscrie la concursurile pentru ocuparea posturilor de conducere sau promovarea în funcţii.

- Măsurile de disponibilizare, dar mai ales modul arbitrar și direcționat în care au fost aplicate, au adâncit neîncrederea polițiștilor în capacitatea și dorința instituției de a-i proteja. S-a ajuns la situația în care orice demers al conducerii MAI sau al inspectoratelor generale este privit cu suspiciune și provoacă temeri privitoare la siguranța locului de muncă.

- Dispariția stabilității și siguranței locului de muncă, unii dintre factorii motivatori esențiali în formularea opțiunii pentru cariera de polițist, va avea efecte serioase pe termen mediu și lung (deja, la concursul de admitere la Școala de agenți de poliție Câmpina din 2011, concurența a fost la jumătate față de cea din 2010). Se manifestă, de asemenea, foarte acut, certitudinea polițiștilor că legea nu îi mai protejează nici măcar în situații strict profesionale, aceștia rămânând în sistem „pe cont propriu”.

- Polițiștii s-au săturat de diverșii ingineri, ospătari, lăutari, sportivi, finanțiști, medici etc. care nu au nimic în comun cu munca operativă, însă ajung la demnități și grade profesionale nesperate de către polițiștii de carieră/personalul de rând, și iau decizii profesionale proaste, ce afectează întregul sistem.

- Există polițiști cu vechime mai prost plătiți decât unii intrați mai recent în sistem. Pe de o parte, din cauza unor atitudini părtinitoare. Pe de altă parte, din cauză că structurilor de resurse umane le este „greu” să propună așezarea corectă a personalului în statele de organizare sau să opereze schimbările de poziție, în situația în care există posturi vacante mai bine retribuite. Sunt, de asemenea, posturi vacante care nu sunt încadrate, deoarece sunt mai bine plătite și, astfel, se fac economii.

- Propunerile de promovări în funcţii sunt blocate la eşaloanele superioare;

- A fost invocată calitatea slabă a serviciilor medicale și faptul că polițiștii au sentimentul că li se face o mare favoare când sunt primiți de către medicii din MAI. Se pierde mult timp la cabinete și nu există medicamente, așa încât se consideră că, mai bine, s-ar renunța la sistemul de sănătate propriu al ministerului.

- Există cazuri de polițiști cu boli psihice a căror situație se cunoaște, respectivii fiind sub tratament. Nu li se dă armament și nu sunt trimiși în misiuni, iar ceilalți muncesc și pentru ei, însă aceste persoane nu au făcut obiectul disponibilizărilor.

- Au fost semnalate cazuri de încălcare a disciplinei de stat, prin detașări de polițiști din funcții operative (chiar și pentru perioade de peste 3 ani) la „cabinete”, menținerea în posturi preferențiale (șoferi) și planificarea în misiuni mai „călduțe”. Aceștia au beneficiat, însă, și de plata condițiilor de muncă în care nu-și desfășoară, de fapt, activitatea.

- A crescut infracționalitatea în rândurile polițiștilor și tentația acestora de a-și „rotunji” veniturile pe diferite căi. Tot mai mulți polițiști caută un al doilea loc de muncă, deoarece nu mai fac față constrângerilor financiare cotidiene. S-a prezentat opinia că din Legea salarizării s-a aplicat numai ceea ce a fost împotriva personalului. Agenții cu studii superioare sunt mutați din funcții pentru a nu li se mai plăti sporul legal.

- Activitatea de formare profesională a devenit „cenușăreasa” sistemului și ținta predilectă a reducerilor diverse de personal, în comparație cu aceea de personal, care, frecvent, câștigă posturi la reorganizări.

- S-a ajuns, de asemenea, la situația în care polițiștii au suportat personal costul transportului la activități de formare profesională în străinătate (nu în beneficiu privat), desfășurate în cadru instituțional (altfel spus, vrei la curs, îți plătești drumul).

- S-au adâncit lipsurile în domeniul bazelor sportive. Personalul nu este lăsat să participe la educația fizică sub pretextul că acolo merge numai „cine nu are de lucru”. S-au amenajat frecvent spații sportive din banii personali ai polițiștilor și cu sprijin sindical, fără nici o intervenție din partea instituției.

- S-a menționat faptul că, deși la Centrul Slatina s-au ameliorat simțitor condițiile de învățământ, cele de cazare au rămas, pe mai departe, improprii.

- Măsurile stabilite pentru protecţia poliţistului au rămas în stadiu de proiecte.



- Privind moralul efectivelor și comunicarea organizațională

- În principiu, toate aspectele menționate au efecte importante asupra stării moralului polițiștilor. Polițiștii și-au pierdut, în măsură covârșitoare, încrederea în șefii de la nivel superior, pe care îi văd ca „excrescențe” obediente conducerii profesionale sau politice a MAI. Așa încât, nu îi mai asimilează mediului profesional și, de aceea, deciziile acestora sunt foarte prost percepute, fiind considerate anti-instituționale și îndreptate prioritar împotriva personalului.

- Abuzurile permanente, exemplul unor șefi despre care se știe că sunt incompetenți și corupți, dar rezistă foarte bine pe funcții prin sprijin politic și supunere, încălcările cotidiene de drepturi și disponibilizările au un caracter profund demobilizator.

- Moralul la unitățile de bază este foarte scăzut, existând percepția că situația a fost adusă intenționat la acest nivel pentru ca polițiștii, astfel timorați, să nu-și mai facă datoria, fiind astfel posibilă dezvoltarea infracționalității de nivel statal și devalizarea țării.

- Regula rezolvării diferendelor, chiar normale de muncă, a devenit amenințarea, precum și îndemnul pe scară largă: „nu-ți convine, dă-ți demisia!”. Pe această cale, se blochează inițiativa și se întrerupe comunicarea profesională.

- Polițiștii sunt jigniți pe întreaga verticală a sistemului, de la cel mai înalt nivel al statului și până la cel al șefilor nemijlociți, se vorbește urât și se înjură. Legăturile colegiale s-au alterat și a dispărut respectul între polițiști, teama fiind aceea care domină, în prezent, sistemul relațional.

- Există o fractură deschisă între eșaloanele superioare, pe de o parte, și structurile de execuție și personalul acestora, pe de altă parte. Nici unul dintre liderii „PRO LEX” convocați nu a putut preciza ultima dată când un ofițer de la IGPR sau de la Sector a venit la secție să discute normal cu ei. De regulă, ofițerii de la eșaloanele superioare, veniți mai ales în activități de control, au o atitudine „seniorială”, îndeosebi față de agenții de poliție.

- S-a înstăpânit percepția că DGIPI și structurile de control ale MAI și de la inspectoratele generale sunt doar instrumente ale conducerii instituției, destinate tranșării punctuale a unor probleme, lichidării indezirabililor și pentru „băgat pumnul în gură”. Nu s-a putut da exemplul unor acțiuni cu efecte pozitive care să fi avut ca inițiatoare o structură de control.

- Comunicarea organizațională este dezastruoasă și circulă numai în sensul transmiterii de sarcini. Sesizările diverse deranjează, iar oamenii nu sunt ascultați, invocându-se și motivul că „problemele sunt atât de multe și de grave, încât nu are rost să fie discutate, deoarece, oricum, nu pot fi rezolvate”.

- Pe fondul situației generale, al deficitului managerial și al moralului foarte scăzut, ordinea și disciplina din unități sunt precare, existând premisele neîndeplinirii misiunilor și ale săvârșirii de infracțiuni, abateri și evenimente grave.



- Privind unele aspecte logistice

- Este cunoscut și înțeles de către polițiști faptul că probleme logistice sunt grave, pe fondul general al crizei de resurse. Polițiștii cer, însă, ca situația să fie măcar recunoscută oficial, să nu se mai mintă. Deși oficial se afirmă că nu sunt probleme cu carburanții, în realitate autovehiculele au alocați numai 30 litri motorină Cu toate acestea, din punctul de vedere al criteriilor de evaluare a îndeplinirii misiunilor se cere mai mult decât înainte.

- În luna mai, cota de carburanți este cu 40% mai mică decât în luna anterioară. Alimentarea se face zilnic. Se consumă foarte mult carburant cu deplasarea pentru alimentarea centralizată.

- S-a dat exemplul unui birou judiciar care are în stare de funcționare o singură mașină Dacia 1310, care din iunie nu mai are ITP. Nu mai există piese, Baza centrală nu mai face comenzi de piese, nu se alocă bani pentru cheltuieli și polițiștii chiar s-au săturat să facă pe milogii efectuând reparații, pe bani proprii, la diverse cunoștințe.

- Starea unor sedii este jalnică, secțiile de poliție fiind ținute permanent pe ultima poziție a listei cu prioritățile de modernizare și dotare. S-a dat exemplul unei secții cu 2 grupuri sanitare, din care unul rezervat pentru șef. Curățenia este deficitară, iar condițiile de muncă și de primire a cetățenilor sunt sub orice critică.

- Lipsa rechizitelor și a consumabilelor este cronică, iar șefii le cer, în continuare, polițiștilor să se „orienteze” .

- În aceste condiții, polițiștii se întreabă ce rol mai au structurile logistice burdușite cu personal, dacă tot nu pot rezolva nimic.